Cristina Buldur
UN GAND PENTRU CITITOR :
« Dintr-un joc de litere a aparut un cuvant ; dintr-un joc de cuvinte a aparut o propozitie, iar dintr-un joc de creion a aparut….totul. Intr-o spirala se contopeste viata cu moartea, albul cu negrul, iubirea cu ura… Fantasticul se imbina cu realitatea si ne-am creat noi… »
Joc de litere
POEZII
TIMP
Bătăi de ceas,
Nisip ce se scurge-n clepsidră,
Ascult un glas
Privind lumina lichidă.
O clipă de ceară,
Un gând ce coboară,
Secunde de piatră…
Atât a rămas…
O CLIPĂ
Ani după ani
Valuri de fluturi…
Vis, adiere
Zbucium, tăcere…
Se sparg în valuri
Mici idealuri
Lacrimi amare…
Raze de soare….
Clipa pierdută
Ziua ce trece,
Clipa cea rece
Devine mută.
Vocea aclamă,
Mâna ce cheamă,
Suflet pierdut
Într-o lume demult…
PRIN OCHII IUBIRII
Şirag de stele
Ochii tăi
Îmi umplu zarea de lumină
Şi mă afund
Ca-ntr-o grădină
Cu paşi uşori în
Ochii tăi.
O lume-ntregă
Se perindă
Prin ochii tăi
Scăldaţi în noapte
Şi cerul picura lumină,
Spre zorii zilei
Printre şoapte.
POVESTE...
Cu chipul alb
Cu ochii blânzi, te caut
Şi te aştept
În liniştea-nserării.
De mă atingi
Şi rănile durerii
Mi le alungi,
Tu, suflete pereche!
Atât de cald
Mi te-adresezi în şoapte
Şi înţelegi
Ce-i fără de-nţelesuri
Şi mă priveşti
Cu ochii mari
În noapte…
Atâtea vorbe,
Atâtea inţelesuri…
DA-MI !
da-mi...
da-mi ochii sa ti-i pun in vitrina,
da-mi nasul sa-l fac sa nu minta...
da-mi...
da-mi buzele sa le ating usor,
suspin...plang...sufar....mor...
da-mi clipe de fericire intensa,
da-mi ore de extaz...pe-o faleza....
da-mi marea si ceru-ntr-un fulg
sa pot sa tremur fara sa plang.
Da-mi inima ta sa o pun pe un raft
Sa n-o deschid niciodata...
Fiindca-i pacat...
Sa vad amintiri, iluzii, sperante,
Cum se scurg in trecut lasand o rana ce doare.
Acum esti aici...te simt...te vad...te aud....
Si totusi nu esti....
Te-ai pierdut in neant
Nestiind de ce te feresti...
Imi dai, iti dau....si totul e o armonie de-nebunesti !
INCERTITUDINE IN CULORI...
Alb...
O lume senina,
Raze de lumina,
Un gand curat...
Zambet fermecat.
Negru...
Chip de lut
Ce priveste tacut...
Ochii picura-ntuneric,
Soaptele se-aud frenetic.
Rosu...
Sange otravit
Amar, insipid...
Foc arzand visele noastre,
Soare parjolind sperante...
Cenusiu…
Amor plutind in eter…
Dorinte ce devin un mister ;
Visezi in tacere amortind sufletul...
Doar culorile mai marcheaza trecutul.
AMALGAM DE SENTIMENTE...
Vise... iluzii...sperante sfaramate...
Dezamagiri si deziluzii...
Nimic si nimeni nu mai simte...
Niciunde, nicaieri nu se mai spera....
Te uiti la mine,
Ma privesti duios...
Imi spui suav ca ma iubesti...
Dar totul nu e decat o minciuna
Ce doare, macina, sfarama…
Ma uit la cer si imi doresc cu disperare
Sa pot sa te crucific intre 4 stele...
Sa uit de-orgoliul meu si de mandria ta...
Sa fac din ura clipe de placere.
Vrei bucurie, zambet si culoare...
Dar tu ce-mi oferi in schimb ?
Poate doar lacrimi pline de otrava,
Neadevaruri inecate intr-un pahar cu vin.
Ascult tacerea si te caut...
Dar tu nu esti...
O soapta se transforma in dorinta,
Iar tu dispari lasand in urma
Un suflet facut ferfenita.
METAMORFOZA...
Rad gandindu-ma la un trecut
Care acum mi se pare inexistent...
Te privesc si realizez ca tu imi luminezi prezentul, viitorul...
Si ma agat de tine ca de un fir de ata.
Pasesc increzatoare
Dorind sa rup tacerea,
Iar tu te-apropii sacadat...
Spargand in jur durerea.
Minciuni si intrigi fade,
Le risipesti in noapte...
Tu adevaruri sacre
Soptesti nutrind sperante.
Petale de lumina
Plutesc in jurul nostru
Si tu si eu dorim iubirea
Si eu si tu iubim dorinta.
CHIMIE...
Cerc langa cerc
Doua cercuri...
Stea peste stea...
Alta stea...
Hartie si piatra…
Nimic…
Tu si eu
Suflet pereche !...
DORINŢĂ...
Anii trec, fluturi albi
Plutesc grabiţi spre înaltul cerului...
Fiinţe fragile ce se pierd în văzduh...
Opreşte timpul!
Întunecă-mi gândul!
Numai aşa vei ucide
Dorinţa de a zbura...
PICURA CERUL...
Picura cerul pe urmele pasilor tai...
Si noaptea coboara albastra...
Triluri de pasari rasuna din vai,
Speranta de timp sfaramata...
Picura cerul peste-amintirile triste,
Tu timpul-opresti o secunda...
Nimic nu exista-ntre cer si pamant,
Doar o mare de dor si cenusa....
Picura cerul cu lacrimi amare si arse,
Pendulul a stat in perete....
Doar poetu-si mai scrie iubirea pe-o coala…
Doar ploaia mai stinge durerea ce-l poarta....
Picura cerul peste-amintirile triste,
APROAPE DE TINE...
Iti scriu versuri,
Incercand sa gasesc frontiere iubirii ce ti-o port...
Dar in zadar e incercarea,
Fiindca dimensiuni nu se cunosc...
Ma las purtata de-un sarut
In linistea-nserarii,
Ne-amestecam cu glas tacut,
Dansand...zambind Durerii.
Esti fericire distilata in orgoliu,
Nimic si nimeni nu te schimba...
Esti ploaia care uda nencetat
Iubirea-ncremenita...
Iti pun in palma, plina de speranta,
O inima albastra
Soptindu-ti cu-ncredere,
S-ai grija de iubirea noastra…
Nu pot…
Nu pot sa-ti scriu…
Privesc in gol, rupta de ceea ce exista…
Ma pierd in dimensiuni necunoscute
Si-ascult refrenul surd al frunzelor de iunie...
Nu pot sa scriu...
Mi-e mana-ncremenita pe stilou...
Cuvinte reci se pierd in alte sfere,
Iar eu pe-o coala alba de hartie
Imi desenez neindemanarea, in linii curbe, linii frante...
Spectator
Privesc cum ceru-mbatraneste…se cojeste…
Iar coaja sa o prind in palme.
E arsita, e cald si-n jur e numai haos… Inceput de Apocalipsa probabil….
Privesc pamantul cum se crapa si geme de durere…
E chin, osanda si teroare…
Doar sunetul unui pian a mai ramas acum uman
Si eu, spectator pasiv, ascult, privesc cu nepasare…
E vara bacoviana-n jurul nostru,
E descompunere, carbonizare…
Trecut, Prezent si Viitor,
Se plimba-n pasi de defilare…
Joc de litere
Proza
COPILĂRIA
Ca-ntr-o adiere de vânt, copilăria vine şi trece. E inevitabilă. Uneori poposeşte o clipă mai mult, alteori pleacă, parcă prea devereme, ca un vis frumos lăsând în urmă o iluzie.
Cu mirare pe chip, cu ochi rotunzi, întrebători, primim iubirea celor dragi ca pe un dar bine bine meritat şi ne punem sufletul în palmă într-un schimb onest.
Un râs inocent de copil, o poznă, un fulg de nea ce se opreşte o clipă în palma ta, o rază de soare ce pătrunde prin fereastră şi-ţi frânge somnul fără griji…toate acestea la un loc sunt copilăria mea.
O tresărire, chipul blând al mamei, mâna aşezată pe creştet a bunicului, vocea prietenilor de joacă, prima zi de şcoală, prima literă, prima poezie… şi într-o zi ne trezim adolescenţi.
Nu ştim când şi cum a zburat copilăria…
Pe ce fereastră uitată deschisă a fugit?
DACA AS FI...
Daca as fi fluture as zbura spre lumina in diminetile senine de vara, in cautarea iubirii...
Daca as fi frunza, m-as lasa arsa de soare, smulsa si dusa de adierea vantului...
Daca as fi poet as canta in versuri dragostea, inchinand ode celor ce au stiut iubi.
Dar eu, sunt eu, si chiar daca nu pot zbura, iubesc lumina diminetilor senine si chiar daca nu sunt poet iubesc iubirea, si chiar daca nu sunt frunza, ma simt uneori luata de vant si aruncata in valtoarea vietii. Si tocmai pentru ca nu sunt frunza, nu ma las dusa de vant. Ma agat cu incapatanare, incercand sa-mi urmez calea, uneori cu surprinzatoare luciditate, alteori cu inconstienta varstei.
Privesc in urma cu duiosie si inainte cu speranta, visand la ce ar fi fost daca as fi...
MAI EXISTA EGALITATE?
Egalitate...iarasi am ajuns sa rasfoim”Drepturile omului”.
De ce aceasta decadere? Inca nu putem accepta faptul ca toti suntem egali? Nimeni nu admite acest principiu potrivit caruia tuturor oamenilor si tuturor natiunilor li se recunosc aceleasi drepturi si li se impun aceleasi indatoriri.
De ce o samanta este diferita de cealalta? De ce nu putem recunoaste ca intr-o masura sau alta, suntem egali?
Soarele agatat de nori ne poate mangaia intr-o egala masura, raul lenes ne poate fermeca pe toti dar...Inca mai exista neajunsul, mai exista lacrimile, suferinta si dezamagirea.
Aflata pe o strada pustie, plimbandu-ma pe propriile mele ganduri, vedeam acest peisaj care suspina dupa o virtute.
Oamenii treceau unii pe langa altii cu indiferenta, cu priviri dubioase, cu ura, dar mai ales cu o mare trufie.
Ei nu se pot numi oameni, pentru ca oamenii adevarati sunt fiinte superioare, integre ce intrunesc calitati morale deosebite, remarcandu-se prin cinste si corectitudine.
Dar unde sunt aceste calitati? Se pare ca au cazut de mult in abisul trufiei, in aceasta prapastie din care putini se mai pot ridica...
Cum putem spune ca o persoana care are probleme financiare, boli grave in cel mai rau caz in handicap, poate fi integrat intr-o societate cand privirile curioase se napustesc asupra lui, mila cu care il privesc altii si batjocura multora dintre noi devine cel mai mare cosmar al vietii sale, chiar realitatea in care traieste?
Lacrimile neplanse mi se strangeau sub ploape. Priveam in gol, doar priveam...Ceea ce se petrecea atunci in creierul meu care ardea, iesea din sfera gandirii umane: viata se ridicase la o treapta de exaltare din care toate se vedeau, se auzeau, se pipaiau enorme de proportii haotice.
Ingropata in tristete si dezamagire profunda, am strigat din rasputeri catre Univers:”Unde este egalitatea?”
Nimeni nu mai putea face nimic si soarele incepuse sa planga si oricat incerca vazduhul sa-i tina lacrimile in palme, nu putea, nu facea fata.
Dar...inca mai exista o sansa, pentru ca si eu aveam maini, si eu am putut tine in palme candva Universul, de ce nu puteam ajuta acum?
Patrunsa de o inspiratie excentrica, lacrimile mele s-au transformat in sentimente de bucurie, de modestie ce se rasfrangeau asupra oamenilor. Peisajul era mai vesel, mai excentric.
Ulterior, am desenat si eu cateva virtuozitati pentru care lumea devenea egala.
Dar intrebarea a ramas:”Oare le-am desenat egale?”
English poetry and proze
Cairo-an oasis of civilation and culture
Have you ever been to Cairo?Weel, you must go and then, definitely you won’t like to returne home.
Cairo is a historic city very beautiful and very crowded.
It is the city of contrasts: beside a Mercedes car you can see a donkey or a camel.
In Cairo you can visit the museum of Egyptology, where you can see different objects from the Ancient Egypt and Tutankamon’s mummy that is the tourists’ atraction.Another atraction point is the dofferent shops, where they can produce the papyrus and also, many sorts of parfumes very famous because of their flavours.On the Gyza plateau you can visit three piramids and the Sphinx also, that is amaizing throught its greatness. Cairo is the lights and contrasts’ city .The Nile bank there are different touristic places, where the Egyptian people spent a great part of their spare time together with families. In Cairo you can find tourists from all over the world who desire to see and to know the history of Egipt.The Egiptyan people are very good marchants and very good people.Because of the very hot climate during the day, people protect themselves against the hotness. The most part of inhabitats ther are Muslims.Sometimes you can find Christians, too.
Once time that you know this country and its people, you can not to no love them.
The Cairo is an oasis of civilation and culture.
Our sweet-sorrow date in death
when you're going to fall up in Heaven
my eyes will drop tears of blood for you…
you, as guilt with pain, will laugh at me
mocking my hopes, cutting my strings...
i'll follow you're wings within a hollow spirit,
you'll stop and stare and start to cry
i'll wipe your black poison of fear and madness from your chick
you'll hug my body, my soul will drown in emptiness…
i'll kill my miserable heart, and follow you in the dark
we'll kiss rival with this old and black rage
...and then we'll leave this verve that is against our grief love...
Buldur Cristina Liana
Cls. a XI a G
« Dintr-un joc de litere a aparut un cuvant ; dintr-un joc de cuvinte a aparut o propozitie, iar dintr-un joc de creion a aparut….totul. Intr-o spirala se contopeste viata cu moartea, albul cu negrul, iubirea cu ura… Fantasticul se imbina cu realitatea si ne-am creat noi… »
Joc de litere
POEZII
TIMP
Bătăi de ceas,
Nisip ce se scurge-n clepsidră,
Ascult un glas
Privind lumina lichidă.
O clipă de ceară,
Un gând ce coboară,
Secunde de piatră…
Atât a rămas…
O CLIPĂ
Ani după ani
Valuri de fluturi…
Vis, adiere
Zbucium, tăcere…
Se sparg în valuri
Mici idealuri
Lacrimi amare…
Raze de soare….
Clipa pierdută
Ziua ce trece,
Clipa cea rece
Devine mută.
Vocea aclamă,
Mâna ce cheamă,
Suflet pierdut
Într-o lume demult…
PRIN OCHII IUBIRII
Şirag de stele
Ochii tăi
Îmi umplu zarea de lumină
Şi mă afund
Ca-ntr-o grădină
Cu paşi uşori în
Ochii tăi.
O lume-ntregă
Se perindă
Prin ochii tăi
Scăldaţi în noapte
Şi cerul picura lumină,
Spre zorii zilei
Printre şoapte.
POVESTE...
Cu chipul alb
Cu ochii blânzi, te caut
Şi te aştept
În liniştea-nserării.
De mă atingi
Şi rănile durerii
Mi le alungi,
Tu, suflete pereche!
Atât de cald
Mi te-adresezi în şoapte
Şi înţelegi
Ce-i fără de-nţelesuri
Şi mă priveşti
Cu ochii mari
În noapte…
Atâtea vorbe,
Atâtea inţelesuri…
DA-MI !
da-mi...
da-mi ochii sa ti-i pun in vitrina,
da-mi nasul sa-l fac sa nu minta...
da-mi...
da-mi buzele sa le ating usor,
suspin...plang...sufar....mor...
da-mi clipe de fericire intensa,
da-mi ore de extaz...pe-o faleza....
da-mi marea si ceru-ntr-un fulg
sa pot sa tremur fara sa plang.
Da-mi inima ta sa o pun pe un raft
Sa n-o deschid niciodata...
Fiindca-i pacat...
Sa vad amintiri, iluzii, sperante,
Cum se scurg in trecut lasand o rana ce doare.
Acum esti aici...te simt...te vad...te aud....
Si totusi nu esti....
Te-ai pierdut in neant
Nestiind de ce te feresti...
Imi dai, iti dau....si totul e o armonie de-nebunesti !
INCERTITUDINE IN CULORI...
Alb...
O lume senina,
Raze de lumina,
Un gand curat...
Zambet fermecat.
Negru...
Chip de lut
Ce priveste tacut...
Ochii picura-ntuneric,
Soaptele se-aud frenetic.
Rosu...
Sange otravit
Amar, insipid...
Foc arzand visele noastre,
Soare parjolind sperante...
Cenusiu…
Amor plutind in eter…
Dorinte ce devin un mister ;
Visezi in tacere amortind sufletul...
Doar culorile mai marcheaza trecutul.
AMALGAM DE SENTIMENTE...
Vise... iluzii...sperante sfaramate...
Dezamagiri si deziluzii...
Nimic si nimeni nu mai simte...
Niciunde, nicaieri nu se mai spera....
Te uiti la mine,
Ma privesti duios...
Imi spui suav ca ma iubesti...
Dar totul nu e decat o minciuna
Ce doare, macina, sfarama…
Ma uit la cer si imi doresc cu disperare
Sa pot sa te crucific intre 4 stele...
Sa uit de-orgoliul meu si de mandria ta...
Sa fac din ura clipe de placere.
Vrei bucurie, zambet si culoare...
Dar tu ce-mi oferi in schimb ?
Poate doar lacrimi pline de otrava,
Neadevaruri inecate intr-un pahar cu vin.
Ascult tacerea si te caut...
Dar tu nu esti...
O soapta se transforma in dorinta,
Iar tu dispari lasand in urma
Un suflet facut ferfenita.
METAMORFOZA...
Rad gandindu-ma la un trecut
Care acum mi se pare inexistent...
Te privesc si realizez ca tu imi luminezi prezentul, viitorul...
Si ma agat de tine ca de un fir de ata.
Pasesc increzatoare
Dorind sa rup tacerea,
Iar tu te-apropii sacadat...
Spargand in jur durerea.
Minciuni si intrigi fade,
Le risipesti in noapte...
Tu adevaruri sacre
Soptesti nutrind sperante.
Petale de lumina
Plutesc in jurul nostru
Si tu si eu dorim iubirea
Si eu si tu iubim dorinta.
CHIMIE...
Cerc langa cerc
Doua cercuri...
Stea peste stea...
Alta stea...
Hartie si piatra…
Nimic…
Tu si eu
Suflet pereche !...
DORINŢĂ...
Anii trec, fluturi albi
Plutesc grabiţi spre înaltul cerului...
Fiinţe fragile ce se pierd în văzduh...
Opreşte timpul!
Întunecă-mi gândul!
Numai aşa vei ucide
Dorinţa de a zbura...
PICURA CERUL...
Picura cerul pe urmele pasilor tai...
Si noaptea coboara albastra...
Triluri de pasari rasuna din vai,
Speranta de timp sfaramata...
Picura cerul peste-amintirile triste,
Tu timpul-opresti o secunda...
Nimic nu exista-ntre cer si pamant,
Doar o mare de dor si cenusa....
Picura cerul cu lacrimi amare si arse,
Pendulul a stat in perete....
Doar poetu-si mai scrie iubirea pe-o coala…
Doar ploaia mai stinge durerea ce-l poarta....
Picura cerul peste-amintirile triste,
APROAPE DE TINE...
Iti scriu versuri,
Incercand sa gasesc frontiere iubirii ce ti-o port...
Dar in zadar e incercarea,
Fiindca dimensiuni nu se cunosc...
Ma las purtata de-un sarut
In linistea-nserarii,
Ne-amestecam cu glas tacut,
Dansand...zambind Durerii.
Esti fericire distilata in orgoliu,
Nimic si nimeni nu te schimba...
Esti ploaia care uda nencetat
Iubirea-ncremenita...
Iti pun in palma, plina de speranta,
O inima albastra
Soptindu-ti cu-ncredere,
S-ai grija de iubirea noastra…
Nu pot…
Nu pot sa-ti scriu…
Privesc in gol, rupta de ceea ce exista…
Ma pierd in dimensiuni necunoscute
Si-ascult refrenul surd al frunzelor de iunie...
Nu pot sa scriu...
Mi-e mana-ncremenita pe stilou...
Cuvinte reci se pierd in alte sfere,
Iar eu pe-o coala alba de hartie
Imi desenez neindemanarea, in linii curbe, linii frante...
Spectator
Privesc cum ceru-mbatraneste…se cojeste…
Iar coaja sa o prind in palme.
E arsita, e cald si-n jur e numai haos… Inceput de Apocalipsa probabil….
Privesc pamantul cum se crapa si geme de durere…
E chin, osanda si teroare…
Doar sunetul unui pian a mai ramas acum uman
Si eu, spectator pasiv, ascult, privesc cu nepasare…
E vara bacoviana-n jurul nostru,
E descompunere, carbonizare…
Trecut, Prezent si Viitor,
Se plimba-n pasi de defilare…
Joc de litere
Proza
COPILĂRIA
Ca-ntr-o adiere de vânt, copilăria vine şi trece. E inevitabilă. Uneori poposeşte o clipă mai mult, alteori pleacă, parcă prea devereme, ca un vis frumos lăsând în urmă o iluzie.
Cu mirare pe chip, cu ochi rotunzi, întrebători, primim iubirea celor dragi ca pe un dar bine bine meritat şi ne punem sufletul în palmă într-un schimb onest.
Un râs inocent de copil, o poznă, un fulg de nea ce se opreşte o clipă în palma ta, o rază de soare ce pătrunde prin fereastră şi-ţi frânge somnul fără griji…toate acestea la un loc sunt copilăria mea.
O tresărire, chipul blând al mamei, mâna aşezată pe creştet a bunicului, vocea prietenilor de joacă, prima zi de şcoală, prima literă, prima poezie… şi într-o zi ne trezim adolescenţi.
Nu ştim când şi cum a zburat copilăria…
Pe ce fereastră uitată deschisă a fugit?
DACA AS FI...
Daca as fi fluture as zbura spre lumina in diminetile senine de vara, in cautarea iubirii...
Daca as fi frunza, m-as lasa arsa de soare, smulsa si dusa de adierea vantului...
Daca as fi poet as canta in versuri dragostea, inchinand ode celor ce au stiut iubi.
Dar eu, sunt eu, si chiar daca nu pot zbura, iubesc lumina diminetilor senine si chiar daca nu sunt poet iubesc iubirea, si chiar daca nu sunt frunza, ma simt uneori luata de vant si aruncata in valtoarea vietii. Si tocmai pentru ca nu sunt frunza, nu ma las dusa de vant. Ma agat cu incapatanare, incercand sa-mi urmez calea, uneori cu surprinzatoare luciditate, alteori cu inconstienta varstei.
Privesc in urma cu duiosie si inainte cu speranta, visand la ce ar fi fost daca as fi...
MAI EXISTA EGALITATE?
Egalitate...iarasi am ajuns sa rasfoim”Drepturile omului”.
De ce aceasta decadere? Inca nu putem accepta faptul ca toti suntem egali? Nimeni nu admite acest principiu potrivit caruia tuturor oamenilor si tuturor natiunilor li se recunosc aceleasi drepturi si li se impun aceleasi indatoriri.
De ce o samanta este diferita de cealalta? De ce nu putem recunoaste ca intr-o masura sau alta, suntem egali?
Soarele agatat de nori ne poate mangaia intr-o egala masura, raul lenes ne poate fermeca pe toti dar...Inca mai exista neajunsul, mai exista lacrimile, suferinta si dezamagirea.
Aflata pe o strada pustie, plimbandu-ma pe propriile mele ganduri, vedeam acest peisaj care suspina dupa o virtute.
Oamenii treceau unii pe langa altii cu indiferenta, cu priviri dubioase, cu ura, dar mai ales cu o mare trufie.
Ei nu se pot numi oameni, pentru ca oamenii adevarati sunt fiinte superioare, integre ce intrunesc calitati morale deosebite, remarcandu-se prin cinste si corectitudine.
Dar unde sunt aceste calitati? Se pare ca au cazut de mult in abisul trufiei, in aceasta prapastie din care putini se mai pot ridica...
Cum putem spune ca o persoana care are probleme financiare, boli grave in cel mai rau caz in handicap, poate fi integrat intr-o societate cand privirile curioase se napustesc asupra lui, mila cu care il privesc altii si batjocura multora dintre noi devine cel mai mare cosmar al vietii sale, chiar realitatea in care traieste?
Lacrimile neplanse mi se strangeau sub ploape. Priveam in gol, doar priveam...Ceea ce se petrecea atunci in creierul meu care ardea, iesea din sfera gandirii umane: viata se ridicase la o treapta de exaltare din care toate se vedeau, se auzeau, se pipaiau enorme de proportii haotice.
Ingropata in tristete si dezamagire profunda, am strigat din rasputeri catre Univers:”Unde este egalitatea?”
Nimeni nu mai putea face nimic si soarele incepuse sa planga si oricat incerca vazduhul sa-i tina lacrimile in palme, nu putea, nu facea fata.
Dar...inca mai exista o sansa, pentru ca si eu aveam maini, si eu am putut tine in palme candva Universul, de ce nu puteam ajuta acum?
Patrunsa de o inspiratie excentrica, lacrimile mele s-au transformat in sentimente de bucurie, de modestie ce se rasfrangeau asupra oamenilor. Peisajul era mai vesel, mai excentric.
Ulterior, am desenat si eu cateva virtuozitati pentru care lumea devenea egala.
Dar intrebarea a ramas:”Oare le-am desenat egale?”
English poetry and proze
Cairo-an oasis of civilation and culture
Have you ever been to Cairo?Weel, you must go and then, definitely you won’t like to returne home.
Cairo is a historic city very beautiful and very crowded.
It is the city of contrasts: beside a Mercedes car you can see a donkey or a camel.
In Cairo you can visit the museum of Egyptology, where you can see different objects from the Ancient Egypt and Tutankamon’s mummy that is the tourists’ atraction.Another atraction point is the dofferent shops, where they can produce the papyrus and also, many sorts of parfumes very famous because of their flavours.On the Gyza plateau you can visit three piramids and the Sphinx also, that is amaizing throught its greatness. Cairo is the lights and contrasts’ city .The Nile bank there are different touristic places, where the Egyptian people spent a great part of their spare time together with families. In Cairo you can find tourists from all over the world who desire to see and to know the history of Egipt.The Egiptyan people are very good marchants and very good people.Because of the very hot climate during the day, people protect themselves against the hotness. The most part of inhabitats ther are Muslims.Sometimes you can find Christians, too.
Once time that you know this country and its people, you can not to no love them.
The Cairo is an oasis of civilation and culture.
Our sweet-sorrow date in death
when you're going to fall up in Heaven
my eyes will drop tears of blood for you…
you, as guilt with pain, will laugh at me
mocking my hopes, cutting my strings...
i'll follow you're wings within a hollow spirit,
you'll stop and stare and start to cry
i'll wipe your black poison of fear and madness from your chick
you'll hug my body, my soul will drown in emptiness…
i'll kill my miserable heart, and follow you in the dark
we'll kiss rival with this old and black rage
...and then we'll leave this verve that is against our grief love...
Buldur Cristina Liana
Cls. a XI a G
Cosmina Georgiana Burlacescu
As vrea…
As vrea, uneori, sa pot sa zbor…
Dar cum? Sa-mi spuna cineva!
As vrea sa ma inalt, usor,
Spre cerul albastru, asteptandu-mi viata!
Vreau sa zbor, sa nu-mi mai plec capul
Sa cer iubirea, sa pastrez amintirea…
Sunt o inima albastra, rosie sau poate alba,
Eram o pasare maiastra, o adiere de vant, calda…
Iubeam si poate vedeam fericirea,
Dar nu puteam s-o ating…
De ce oare atunci era asa?
Sunt un obiect, un suflet la un targ!
O privire, un gest, o simtire,
Le-as mai vedea inca odata
Caci simt numai nemultumire,
As vrea o viata, o alta!
Dorinta
Ma topesc,
Ca un fulg ce cade-n amurg
Ma prabusesc ca o frunza
Ce cade moarta-n pamant!
Alerg…
Ca o umbra solitara printre atatea amintiri
Urmarita
De recile si crudele priviri
As vrea,
Sa fiu cea mai stralucitoarea
Sa pot,
Sa simt lumina!
Fara…
Fara ploaie nu exista nor si vant
Fara vorbe si cuvinte nu exista gand
Fara lacrimi si suspine, nu-i durere
Fara oameni nu exista rele
Dar fara tine nu am nimic
Incerc sa supravietuiesc, sa nu ezit
Tu esti lumina ce rasare
Si ce strabate lunga zare
Fara soare nu e viata
Fara iubire nu-i speranta
Fara flori nu e dulceata
Fara vise peste tot e ceata
Dar fara dragostea ta
E pustiu in lumea mea
Si stelele se sting usor
Toate de acelasi dor…
Nu mai e nimic
Timpul s-a oprit in loc…
Pentru mine,nu mai pot…
Am incercat zi de zi
Sa urc,incet,pe zid…
N-am stiut atunci nimic
Si acum cu atat mai putin…
N-am crezut,n-am sperat
Pana si de al meu suflet am uitat…
Sa dau inapoi, sau sa cresc
Nu mai vreau, nu imi mai doresc…
Astept altceva, o speranata, o stea!
Nu mai pot sa lupt cu viata!
Cine e cu mine, cine impotriva?
Nimeni nu-mi accepta nevinovatia…
Toti s-au imbolnavit de ura ce o simt,
Si ei nu mai cred, demult au murit…
Pe crucea lor e scris acum,
Nimic altfel, nimic mai bun…
Doar vantul mai rataceste gandul
Si timpul sterge trecutul…
Rana e adanca, inima-i framanta
De dor si de uitare, de ultima crezare
Si fumul gros se intinde fara mila
Acopera orice minune, orice simtire…
E trecut, e sfarsit,
Un nou inceput nezarit…
Un cantec sfarsit, Un suflet ratacit…
Te-am cautat intai in mine
Dar nu esti…
Imi pierd sperantele cu tine
Caci nu esti…
Te-ai departat incet, incet
Din viata mea…
Si m-ai facut sa te astept
Sperand ca te voi cauta
Pana la sfarsit
Tu esti departe
Si eu in noapte
Te strig neincetat
Te astept, dar tu te-ai departat…
N-ai vrut sa mai astepti
Niciun minut
Ai fost un vant
Ce s-a pierdut…
Te-ai ratacit in mine,
In mintea mea alergi naincetat,
Dar eu speram
Ca tu nu m-ai uitat…
De ce sa ratacim,
Printr-un abis?
Cand am putea
Sa fim din nou
In vis…
Te departezi, te departezi
Ma uiti in calea ta
Ma- ngropi in amintiri si crezi
Ca eu te voi uita?
Asculta…
Asculta…macar pentru o clipa
E timpul sa astepti in tihna
Asculta-ti inima, nu ratiunea
Incearca sa o intelegi pe ea…
Traieste acum si spune fara teama,
Tot ce simti si infrunta orice drama
Invata sa ierti, sa simti sis a asculti,
Sa ai grija de sufletul ce-l porti!
Fi sincer…cu tine, cu ceilalti
Ai incredere, ca sa reusesti, sa poti
Nu-ti pierde cumpatul, nu dispera
Ai grija de tine, de viata ta!
Bland si tolerant, iubit si respectat
Solidar si om integru, om adevarat
Iubeste, invata sa crezi sis a speri
Asculta ca sa poti sa ceri!
E cerul…
E cerul ce plange acum,
Te vrea inapoi
Cu lacrimi de stele
Si-izvor de luceferi
E cerul ce simte acum
Si flori aprinse demult
Te cheama spre un nou inceput
C-o draga privire
Si-un tandru suras
E cerul ce s-a intunecat
Si norii cei grei presara furtuni
Iar soarele s-a-nchis
Ca intr-un nesfarsit vis
E cerul ce te vrea inapoi
Suntem doar noi amandoi
Si cerul a inceput sa arda
Nu vrea sa te piarda
E greu fara tine
Fara o dulce privire
Si fara un zambet,
Pare ca nici cerul nu are suflet
Fara…
Lupta mereu
Atunci cand cazi,
Sa te ridici…
Atunci cand zbori,
Priveste catre nori!
Si trist sa nu fi niciodata,
Sa cazi ca viata e o poarta
Si sa razbesti
Sa reusesti!
Si-aceasta lume sa nu-ti para,
O grea povara…
Sa fi un luptator mereu,
Nimic sa nu iti para greu!
S-ajungi la capat triumfator,
In viata doar biruitor
Si drumul tau sa fie lin,
Sa nu ai parte de venin!
Oare e sfarsit?
Bruma s-a asternut, intaia oara
Peste acest tinut
Simt firele de iarba
Cum se pleaca spre pamant
A apus soarele
S-au aprins stelele
Parca plange cerul
Se-nteteste gerul
Copaci-si plang coroana
Le-a ramas doar rama
Sunt tristi si goi si pustiiti
Fara de viata si-amortiti…
Un vant puternic
Le sufla si ultima frunza ramasa
Se spulbera un vis
E o intoarcere-n abis
E cruda revenirea la trecut
Dar nu-i totul pierdut
Poate la primavera
Se va naste iara
Speranta…
As vrea, uneori, sa pot sa zbor…
Dar cum? Sa-mi spuna cineva!
As vrea sa ma inalt, usor,
Spre cerul albastru, asteptandu-mi viata!
Vreau sa zbor, sa nu-mi mai plec capul
Sa cer iubirea, sa pastrez amintirea…
Sunt o inima albastra, rosie sau poate alba,
Eram o pasare maiastra, o adiere de vant, calda…
Iubeam si poate vedeam fericirea,
Dar nu puteam s-o ating…
De ce oare atunci era asa?
Sunt un obiect, un suflet la un targ!
O privire, un gest, o simtire,
Le-as mai vedea inca odata
Caci simt numai nemultumire,
As vrea o viata, o alta!
Dorinta
Ma topesc,
Ca un fulg ce cade-n amurg
Ma prabusesc ca o frunza
Ce cade moarta-n pamant!
Alerg…
Ca o umbra solitara printre atatea amintiri
Urmarita
De recile si crudele priviri
As vrea,
Sa fiu cea mai stralucitoarea
Sa pot,
Sa simt lumina!
Fara…
Fara ploaie nu exista nor si vant
Fara vorbe si cuvinte nu exista gand
Fara lacrimi si suspine, nu-i durere
Fara oameni nu exista rele
Dar fara tine nu am nimic
Incerc sa supravietuiesc, sa nu ezit
Tu esti lumina ce rasare
Si ce strabate lunga zare
Fara soare nu e viata
Fara iubire nu-i speranta
Fara flori nu e dulceata
Fara vise peste tot e ceata
Dar fara dragostea ta
E pustiu in lumea mea
Si stelele se sting usor
Toate de acelasi dor…
Nu mai e nimic
Timpul s-a oprit in loc…
Pentru mine,nu mai pot…
Am incercat zi de zi
Sa urc,incet,pe zid…
N-am stiut atunci nimic
Si acum cu atat mai putin…
N-am crezut,n-am sperat
Pana si de al meu suflet am uitat…
Sa dau inapoi, sau sa cresc
Nu mai vreau, nu imi mai doresc…
Astept altceva, o speranata, o stea!
Nu mai pot sa lupt cu viata!
Cine e cu mine, cine impotriva?
Nimeni nu-mi accepta nevinovatia…
Toti s-au imbolnavit de ura ce o simt,
Si ei nu mai cred, demult au murit…
Pe crucea lor e scris acum,
Nimic altfel, nimic mai bun…
Doar vantul mai rataceste gandul
Si timpul sterge trecutul…
Rana e adanca, inima-i framanta
De dor si de uitare, de ultima crezare
Si fumul gros se intinde fara mila
Acopera orice minune, orice simtire…
E trecut, e sfarsit,
Un nou inceput nezarit…
Un cantec sfarsit, Un suflet ratacit…
Te-am cautat intai in mine
Dar nu esti…
Imi pierd sperantele cu tine
Caci nu esti…
Te-ai departat incet, incet
Din viata mea…
Si m-ai facut sa te astept
Sperand ca te voi cauta
Pana la sfarsit
Tu esti departe
Si eu in noapte
Te strig neincetat
Te astept, dar tu te-ai departat…
N-ai vrut sa mai astepti
Niciun minut
Ai fost un vant
Ce s-a pierdut…
Te-ai ratacit in mine,
In mintea mea alergi naincetat,
Dar eu speram
Ca tu nu m-ai uitat…
De ce sa ratacim,
Printr-un abis?
Cand am putea
Sa fim din nou
In vis…
Te departezi, te departezi
Ma uiti in calea ta
Ma- ngropi in amintiri si crezi
Ca eu te voi uita?
Asculta…
Asculta…macar pentru o clipa
E timpul sa astepti in tihna
Asculta-ti inima, nu ratiunea
Incearca sa o intelegi pe ea…
Traieste acum si spune fara teama,
Tot ce simti si infrunta orice drama
Invata sa ierti, sa simti sis a asculti,
Sa ai grija de sufletul ce-l porti!
Fi sincer…cu tine, cu ceilalti
Ai incredere, ca sa reusesti, sa poti
Nu-ti pierde cumpatul, nu dispera
Ai grija de tine, de viata ta!
Bland si tolerant, iubit si respectat
Solidar si om integru, om adevarat
Iubeste, invata sa crezi sis a speri
Asculta ca sa poti sa ceri!
E cerul…
E cerul ce plange acum,
Te vrea inapoi
Cu lacrimi de stele
Si-izvor de luceferi
E cerul ce simte acum
Si flori aprinse demult
Te cheama spre un nou inceput
C-o draga privire
Si-un tandru suras
E cerul ce s-a intunecat
Si norii cei grei presara furtuni
Iar soarele s-a-nchis
Ca intr-un nesfarsit vis
E cerul ce te vrea inapoi
Suntem doar noi amandoi
Si cerul a inceput sa arda
Nu vrea sa te piarda
E greu fara tine
Fara o dulce privire
Si fara un zambet,
Pare ca nici cerul nu are suflet
Fara…
Lupta mereu
Atunci cand cazi,
Sa te ridici…
Atunci cand zbori,
Priveste catre nori!
Si trist sa nu fi niciodata,
Sa cazi ca viata e o poarta
Si sa razbesti
Sa reusesti!
Si-aceasta lume sa nu-ti para,
O grea povara…
Sa fi un luptator mereu,
Nimic sa nu iti para greu!
S-ajungi la capat triumfator,
In viata doar biruitor
Si drumul tau sa fie lin,
Sa nu ai parte de venin!
Oare e sfarsit?
Bruma s-a asternut, intaia oara
Peste acest tinut
Simt firele de iarba
Cum se pleaca spre pamant
A apus soarele
S-au aprins stelele
Parca plange cerul
Se-nteteste gerul
Copaci-si plang coroana
Le-a ramas doar rama
Sunt tristi si goi si pustiiti
Fara de viata si-amortiti…
Un vant puternic
Le sufla si ultima frunza ramasa
Se spulbera un vis
E o intoarcere-n abis
E cruda revenirea la trecut
Dar nu-i totul pierdut
Poate la primavera
Se va naste iara
Speranta…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)