As vrea, uneori, sa pot sa zbor…

Dar cum? Sa-mi spuna cineva!
As vrea sa ma inalt, usor,
Spre cerul albastru, asteptandu-mi viata!
Vreau sa zbor, sa nu-mi mai plec capul
Sa cer iubirea, sa pastrez amintirea…
Sunt o inima albastra, rosie sau poate alba,
Eram o pasare maiastra, o adiere de vant, calda…
Iubeam si poate vedeam fericirea,
Dar nu puteam s-o ating…
De ce oare atunci era asa?
Sunt un obiect, un suflet la un targ!
O privire, un gest, o simtire,
Le-as mai vedea inca odata
Caci simt numai nemultumire,
As vrea o viata, o alta!
Dorinta
Ma topesc,

Ca un fulg ce cade-n amurg
Ma prabusesc ca o frunza
Ce cade moarta-n pamant!
Alerg…
Ca o umbra solitara printre atatea amintiri
Urmarita
De recile si crudele priviri
As vrea,
Sa fiu cea mai stralucitoarea
Sa pot,
Sa simt lumina!
Fara…
Fara ploaie nu exista nor si vant

Fara vorbe si cuvinte nu exista gand
Fara lacrimi si suspine, nu-i durere
Fara oameni nu exista rele
Dar fara tine nu am nimic
Incerc sa supravietuiesc, sa nu ezit
Tu esti lumina ce rasare
Si ce strabate lunga zare
Fara soare nu e viata
Fara iubire nu-i speranta
Fara flori nu e dulceata
Fara vise peste tot e ceata
Dar fara dragostea ta
E pustiu in lumea mea
Si stelele se sting usor
Toate de acelasi dor…
Nu mai e nimic
Timpul s-a oprit in loc…

Pentru mine,nu mai pot…
Am incercat zi de zi
Sa urc,incet,pe zid…
N-am stiut atunci nimic
Si acum cu atat mai putin…
N-am crezut,n-am sperat
Pana si de al meu suflet am uitat…
Sa dau inapoi, sau sa cresc
Nu mai vreau, nu imi mai doresc…
Astept altceva, o speranata, o stea!
Nu mai pot sa lupt cu viata!
Cine e cu mine, cine impotriva?
Nimeni nu-mi accepta nevinovatia…
Toti s-au imbolnavit de ura ce o simt,
Si ei nu mai cred, demult au murit…
Pe crucea lor e scris acum,
Nimic altfel, nimic mai bun…
Doar vantul mai rataceste gandul
Si timpul sterge trecutul…
Rana e adanca, inima-i framanta
De dor si de uitare, de ultima crezare
Si fumul gros se intinde fara mila
Acopera orice minune, orice simtire…
E trecut, e sfarsit,
Un nou inceput nezarit…
Un cantec sfarsit, Un suflet ratacit…
Te-am cautat intai in mine

Dar nu esti…
Imi pierd sperantele cu tine
Caci nu esti…
Te-ai departat incet, incet
Din viata mea…
Si m-ai facut sa te astept
Sperand ca te voi cauta
Pana la sfarsit
Tu esti departe
Si eu in noapte
Te strig neincetat
Te astept, dar tu te-ai departat…
N-ai vrut sa mai astepti
Niciun minut
Ai fost un vant
Ce s-a pierdut…
Te-ai ratacit in mine,
In mintea mea alergi naincetat,
Dar eu speram
Ca tu nu m-ai uitat…
De ce sa ratacim,
Printr-un abis?
Cand am putea
Sa fim din nou
In vis…
Te departezi, te departezi
Ma uiti in calea ta
Ma- ngropi in amintiri si crezi
Ca eu te voi uita?
Asculta…
Asculta…macar pentru o clipa

E timpul sa astepti in tihna
Asculta-ti inima, nu ratiunea
Incearca sa o intelegi pe ea…
Traieste acum si spune fara teama,
Tot ce simti si infrunta orice drama
Invata sa ierti, sa simti sis a asculti,
Sa ai grija de sufletul ce-l porti!
Fi sincer…cu tine, cu ceilalti
Ai incredere, ca sa reusesti, sa poti
Nu-ti pierde cumpatul, nu dispera
Ai grija de tine, de viata ta!
Bland si tolerant, iubit si respectat
Solidar si om integru, om adevarat
Iubeste, invata sa crezi sis a speri
Asculta ca sa poti sa ceri!
E cerul…
E cerul ce plange acum,

Te vrea inapoi
Cu lacrimi de stele
Si-izvor de luceferi
E cerul ce simte acum
Si flori aprinse demult
Te cheama spre un nou inceput
C-o draga privire
Si-un tandru suras
E cerul ce s-a intunecat
Si norii cei grei presara furtuni
Iar soarele s-a-nchis
Ca intr-un nesfarsit vis
E cerul ce te vrea inapoi
Suntem doar noi amandoi
Si cerul a inceput sa arda
Nu vrea sa te piarda
E greu fara tine
Fara o dulce privire
Si fara un zambet,
Pare ca nici cerul nu are suflet
Fara…
Lupta mereu
Atunci cand cazi,

Sa te ridici…
Atunci cand zbori,
Priveste catre nori!
Si trist sa nu fi niciodata,
Sa cazi ca viata e o poarta
Si sa razbesti
Sa reusesti!
Si-aceasta lume sa nu-ti para,
O grea povara…
Sa fi un luptator mereu,
Nimic sa nu iti para greu!
S-ajungi la capat triumfator,
In viata doar biruitor
Si drumul tau sa fie lin,
Sa nu ai parte de venin!
Oare e sfarsit?
Bruma s-a asternut, intaia oara

Peste acest tinut
Simt firele de iarba
Cum se pleaca spre pamant
A apus soarele
S-au aprins stelele
Parca plange cerul
Se-nteteste gerul
Copaci-si plang coroana
Le-a ramas doar rama
Sunt tristi si goi si pustiiti
Fara de viata si-amortiti…
Un vant puternic
Le sufla si ultima frunza ramasa
Se spulbera un vis
E o intoarcere-n abis
E cruda revenirea la trecut
Dar nu-i totul pierdut
Poate la primavera
Se va naste iara
Speranta…