Texte de Larisa Zoe Badoiu

Singuratatea ne incatuseaza zborul…

Traim intr-o lume complexa ale carei valori se rezuma la cantitate si nu calitate. Mintea nostra e treptat asociata cu cea a unui robot. Ni se dicteaza ceea ce trebuie sa facem, ni se impune ceea ce gandim si ceea ce simtim este lipsit de valoare. Sensibilitatea este inlocuita de o masca ce ar trebui sa ne protejeze de noi. Orice urma de vulnerabilitate este folosita impotriva noastra si suntem perceputi prin ceea ce facem si pentru cat de bine ne supunem. Suntem subjugati unei metamorfoze continue care ne rapeste identitatea. Si unde ne-a adus totul? Suntem singuri…Intr-o lume in care fiecare este pentru el, ne este greu sa avem incredere in fortele proprii. Aripile ne sunt taiate dinainte sa creasca macar. Suntem sclavii atator tehnologii moderne si ai globalizarii si orice idee originala este catolagata drept egoism si spirit impotriva miscarii de haita. Toti suntem ghidati spre acelasi loc, pe aceeasi cale, cu aceleasi mijloace. Valoarea umana in ziua de astazi, este usor, usor redusa la nulitate. Ignorand parca ani grei de istorie, omul este tratat cu superficialitate si complexitatea lui reiese doar din ceea il diferentiaza si de animale-ratiunea. Schimbarea ar trebui sa inceapa cu fiecare dintre noi, dar foarte putini reusesc sa-si pastreze o linie dreapta, o cale diferite de cea a celorlalti. Majoritatea se complace in concepte moderne fara sens care au dus la degradare. Frumusetea tehnologiei nu consta in distrugere, frumusetea tehnologiei consta in beneficii si dezvoltare…
Ganditi-va putin!

Strop de intelepciune!

“Nu exista suferinta mai umilitoare si nici manie mai adanca decat sa fii comic pe dinafara si tragic pe dinauntru.”
“A gandi inseamna a te inalta.”
“Gandirea nu este decat un suflu, dar acest suflu misca lumea.”
“Gandirea mea este o lume ratacind prin infinit.”
“Gandirea este dreptul sever al vietii.”
“Gandirea este o incrucisare de drumuri necunoscute”
(maxime culese de Victor Hugo)
Gandirea ne ingenuncheaza sufletul si inima, ne inrobeste spiritual si ne infraneaza visarea. (creatie proprie

De aici…

Stateam de obicei intr-o nepasare totala. Credeam pe atunci ca singurul lucru care mi-a ramas era acel nesfarsit. Acel sentiment de siguranta pe care mi-l conferea locuinta mea ascunsa. Eu si gandurile mele inchise acolo, visele mele limitate la absurd, doar acolo stateam… Priveam cateodata lumea, prin gaura facuta de un greier in pamantul ce-mi tinea de cald. Avea uneori o imagine trista, parca scufundata in oceanul cerului. Treceau din cand in cand oameni grabiti, dar eu… eu stateam in loc si doar ma uitam, traind prin ei. Ca un copil care a vazut o jucarie frumoasa, dar se gandeste ca alti copii mai instariti decat el, o vor cumpara. Parca cerseam prin aer sa ma descompun in mii de particule si vantul sa ma poarte pe aripi de foc spre tarile acelea…in care nimeni nu a patruns fizic, ci doar cu mintea sau uneori cu o inima bolnava, plictisita sa mai bata pentru nimicul cotidian. De aici, din acest loc luminat de noapte, ma intorc spre alta dimensiune. Ma rasucesc in aer si zbor in apa. Toata amintirea a ceea ce vreodata am fost se va transfigura in cenusa a ceea ce vreodata vom fi…

Incursiune in literatura…

“Anii mei tineri au sunat a cantec, dar am trecut pe langa ei cu dragostea de mana si am ramas cu mana intinsa ca a regelui Lear. Mi-e sufletul ca tufisul Paiurului pe coasta Marii Negre: numai ghimpi curbi care-au incununat odata fruntea lui Hristos. A trecut o ploaie de primavara si s-a tesut in zare braul frant de matase al curcubeului; cu el imi incing mijlocul si ma duc.”
Ionel Teodoreanu- “Lorelei”


“Hai inapoi! Daca n-o sa-ti placa tigara, am sa-ti aduc o narghilea, sa fumezi dimineata pana seara, in varful patului, ca sultanii. Şi daca dupa ce fumezi are sa-ti fie somn, am sa-ti cant incet un cantec pe care nu l-ai auzit niciodata, nu-l ştiu inca, dar il simt in inima mea; un cantec despre o fata proasta care nu crede in alta fericire decat sa-ti fie sclava. Şi daca dupa ce ai sa te trezeşti are sa-ti fie frig, am sa-ti iau mainile intr-ale mele şi am sa le incalzesc cu rasuflarea mea. Şi daca are sa-ti fie dor de mine, am sa-mi lepad veşmintele şi am sa ma lipesc de tine, atat de cuminte sau de nebuna, cat ai sa vrei tu.”
Radu Tudoran-“Fiul risipitor”


Messenger-comunicare sau dizolvarea limbii romane?

In zilele noastre inovatiile aduse de Internet sunt din ce in ce mai apreciate si indragite de catre adolescenti si nu numai. O parte a ceea ce inseamna Internet, o reprezinta Messengerul, acest “virus” fara de care tinerii din ziua de astazi nu traiesc. Fie ca e vorba de amuzament sau discutii serioase, acest fenomen le acapareaza mintea si ii transforma in niste papusi teleghidate. Ajung sa piarda noptile in fata computerului si randamentul la scoala este considerabil scazut; sa nu mai vorbim despre problemele de vedere, dar si a durerilor de cap datorate unor lungi expuneri la radiatiile monitorului. Cautand o comunicare mai rapida, insa, acest fenomen a declansat un altul de factura lingvistica. Tot mai multi tineri folosesc diverse metode de prescurtare a cuvintelor modificand substantial elemente de limba. Folosirea excesiva a cuvintelor englezesti si dezinteresul total manifestat fata de limba romana este o alta componenta a Maniei Messenger. Tot mai des aud expresii de genul : ”Stai, care era cuvantul in romana?” sau “Nu stiu ce zici tu, dar ar fi mai cool daca…” si multe altele. Mai rau este ca am adoptat o mare parte si le-am inclus in limba, dovada realizata de DOOM 2. Lucrurile din ziua de astazi nu mai sunt frumoase sunt dandy, o incapere nu mai este plina, e full, o persoana nu mai arata bine, e fresh, nu se mai fac ciorne, se fac draft-uri si multe asemenea cuvinte care aveau un corespondent mult mai placut in limba romana. Cred ca toate scrierile noastre stau marturie ca avem una dintre cele mai frumoase limbi. Nu putem irosi aceasta comoara si sa o dizolvam pentru miraje trecatoare. Puritatea si eleganta limbii romane poate fi greu exprimata in cuvinte profane. Atatea imnuri i-au fost inchinate si toate inimile batand la unison, batand romaneste, daca nici acest lucru nu sensibilizeaza atunci traim un regres si e cel mai rau…ca nu facem nimic, suntem martorii unei degradari si doar privim… Sa analizam putin… 
Scurta lista de abrevieri :

K=ca
Cmz?=ce mai zici?
Bn=bine
My=mai
 Q=cu
nush=nu stiu
nb=noapte buna
dc=de ce?
 Pls=please
Ttyl=talk to you later
 rpd=repede
ata=asta
 Cmf?=ce mai faci?
Ji=si
Vb=vorbim
ete=este

Punctuatie: apostrof=cratima

Sa facem haz de necaz  

*Copilul il intreaba pe tatal sau: -Tata stii sa scrii pe intuneric? -Nu stiu, dar voi incerca. -Atunci eu sting lumina si tu imi semnezi carnetul de note.

*La inceputul secolului XX se duce Goleal la ghicitoare. -Din cauza ta vor muri multi oameni nevinovati si altii vor ramane fara casa. -Pleaca Golea suparat, cand vede un copil pe sinele de tramvai, gata sa fie calcat. Sare Golea repede si il salveaza. -Cum te cheama puisor? intreaba Golea -Adolf. Adolf Hitler…

*-Ce mai e nou pe la scoala fiule? -Nimic, mi-au prelungit contractul pentru clasa a IX-a.

*In epoca de piatra, Golea la scoala. Deodata, in scoala se aude un urlet.
-Golea, ce ai de urli? Il intreaba profesoara. -Ma iertati doamna profesoara, dar mi-a cazut fituica pe picior.